Deci. Azi o sa ma mai gandesc. Daca gasesc ceva destept de scris o sa scriu.

Ma minunez cat este de interesant internetul. Ieri am stat pe chat cu o prietena plecata in state de 15 ani. Ne-am gasit intamplator pe facebook. Nu conteneam sa ne minunam amandoua cat de usor putem comunica, in timp real si totusi erau zeci de mii de km intre noi si 8 ore diferenta de fus orar. Traiasca deci internetul.

Pe de alta parte ma gandeam zilele trecute ca am 181 de “urmaritori” pe twitter. Multi din Bucuresti. Oare cati dintre ei ar fi dispusi sa ma intalneasca si sa bem o cafea daca ajung acolo? si cati dintre ei ar fi dispusi sa gazduiasca practic o straina, dar pe care o ” cunosc” de pe internet? Twitterul iti ofera senzatia ca ai o multime de prieteni dar cati dintre ei sunt cu adevarat dispusi sa-ti fie macar amici. Sunt curioasa daca de ex. ajung in Cluj, la un restaurant si Adi ar spune a da imi aduc aminte, am vorbit pe twitter…

Cu prima ocazie cand plec din amaratul meu de oras la TM, CJ, sau B o sa incerc sa anunt ca vin. Sa vedem, cine este dispus sa ma intalneasca? Experimentele astea oricum reusesc. La inceput aveam o poza ” naspa” la profilul meu si zero urmaritori. Dupa ce mi-am schimbat fotografia cu a unei prietene ” sexi” am castigat si prieteni. Acum sunt eu ceea adevarata acolo si sunt curioasa daca cineva a bagat de seama. Sa vedem cati imi vor da unfollow.